O companie atacată de ransomware. Un cont compromis. O tentativă de fraudă. Privite separat, pot părea incidente izolate.
Privite împreună, datele din Raportul anual de activitate al Directoratului Național de Securitate Cibernetică pentru 2025 arată însă un mediu în care atacatorii devin mai eficienți și mai orientați spre identitate și acces, iar consecințele atacurilor sunt tot mai vizibile financiar și operațional.
DNSC caracterizează nivelul general al amenințării cibernetice din România în 2025 drept ridicat.
Pentru management, întrebarea relevantă nu este însă câte atacuri au avut loc în România.
Întrebarea este:
Dacă unul dintre aceste atacuri ajunge mâine în compania noastră, cât de pregătiți suntem să îl prevenim, să îl detectăm și să continuăm activitatea?
Phishing-ul rămâne una dintre principalele porți de intrare
În 2025, DNSC a înregistrat 4.975 de incidente de phishing, față de 2.917 în 2024.
Creșterea este de 70,6%.
Phishing-ul reprezintă astfel peste o treime dintre incidentele raportate către DNSC.
Raportul observă și profesionalizarea campaniilor: mesaje mai bine redactate în limba română, imitarea identității vizuale a organizațiilor legitime, utilizarea mai multor canale de comunicare și folosirea inteligenței artificiale pentru pregătirea atacurilor.
Presupunerea că angajații vor identifica întotdeauna mesajele false devine tot mai riscantă.
Awareness-ul rămâne necesar, dar nu poate fi singura linie de apărare. Trebuie susținut de autentificare multifactor, control al accesului, filtrarea emailului, reguli clare pentru tranzacțiile sensibile și un mecanism simplu de raportare a suspiciunilor.
Compromiterea conturilor a crescut cu aproximativ 353%
Una dintre cele mai importante cifre ale raportului este creșterea incidentelor de compromitere a conturilor:
de la 248 în 2024 la 1.125 în 2025.
O creștere de aproximativ 353%.
DNSC indică printre cauze reutilizarea parolelor, credențialele deja compromise, credential stuffing și lipsa sau configurarea necorespunzătoare a autentificării multifactor.
Pentru o companie, compromiterea unui cont nu înseamnă doar pierderea unei parole.
Un singur cont poate deveni punctul de plecare pentru accesarea emailului, cloudului, documentelor interne, aplicațiilor SaaS sau a altor sisteme. Dacă respectivul cont are privilegii administrative, impactul poate deveni mult mai mare.
Protecția identităților și a conturilor devine una dintre prioritățile centrale ale securității unei organizații.
Managementul ar trebui să știe:
-
- câte conturi privilegiate există;
- dacă MFA este activ pe conturile critice;
- dacă drepturile sunt revizuite periodic;
- cât de repede sunt dezactivate conturile angajaților care pleacă;
- dacă mai există conturi vechi, partajate sau fără un proprietar clar;
Dacă răspunsurile nu sunt cunoscute, acesta este deja un risc care merită investigat.
Frauda aproape s-a dublat
DNSC raportează 3.937 de incidente de fraudă și tentativă de fraudă în 2025, față de 2.061 în anul precedent.
Creșterea este de aproximativ 91%.
Această evoluție arată foarte clar legătura dintre securitatea cibernetică și riscul financiar.
Un atac nu trebuie să cripteze serverele pentru a produce pierderi importante.
Uneori este suficient ca atacatorul să compromită un cont, să imite un furnizor sau un director și să determine compania să execute o plată.
De aceea, controlul tehnic trebuie completat de controlul procesului.
O solicitare neobișnuită de schimbare a contului bancar al unui furnizor sau o plată urgentă cerută aparent de CEO nu ar trebui validată exclusiv prin email.
Unele dintre cele mai eficiente controale de securitate nu sunt produse software, ci reguli clare de business.
Ransomware-ul continuă să fie unul dintre cele mai grave riscuri
Raportul DNSC indică o creștere cu peste 153% a atacurilor ransomware comparativ cu 2024.
În cazurile pentru care DNSC a oferit sprijin au fost afectate 22 de instituții publice, 119 persoane juridice și 115 persoane fizice.
Lista sectoarelor vizate include producție industrială, agricultură, industria alimentară, transport și logistică, servicii financiare, tehnologie, administrație publică, retail și energie.
Un exemplu concret din 2024, chiar din sănătate: atacul care a compromis simultan 26 de spitale din România arată exact cum se propagă un asemenea risc printr-un singur furnizor.
Există aici o lecție importantă pentru firmele care încă pornesc de la ideea:
„Nu suntem suficient de mari ca să fim o țintă.”
Compania nu trebuie să fie cunoscută pentru a deveni victimă.
Trebuie doar să fie suficient de accesibilă și atacul să merite efortul.
Din perspectiva managementului, întrebarea mai utilă nu este „de ce ne-ar ataca pe noi?”, ci:
„Ce s-ar întâmpla dacă mâine nu am mai avea acces la sistemele și datele de care depinde activitatea?”
Sistemele vulnerabile sunt căutate și testate permanent
DNSC a monitorizat în 2025 aproximativ 317.000 de înregistrări disponibile prin programul CVE, iar identificarea și gestionarea vulnerabilităților critice au reprezentat o componentă importantă a activității Directoratului.
Senzorii DNSC au înregistrat și 292.117 încercări de penetrare prin exploatarea vulnerabilităților în 2025, comparativ cu 14.590 în 2024.
Nu fiecare tentativă înseamnă un incident reușit.
Dar mesajul este clar:
sistemele expuse la internet sunt căutate și testate permanent.
Patch management-ul nu mai poate însemna doar „instalăm update-urile când avem timp”.
O organizație ar trebui să știe cel puțin:
-
- ce sisteme are și care dintre ele sunt expuse la internet;
- ce vulnerabilități critice există;
- cine răspunde de remedierea lor;
- în cât timp trebuie remediate;
- cum se verifică faptul că problema a fost într-adevăr rezolvată;
Problema nu mai este doar tehnică
Evaluările și activitățile descrise de DNSC indică nevoia de consolidare a guvernanței, capacității de răspuns la incidente și rezilienței operaționale.
Printre problemele recurente apar lipsa resurselor specializate, pregătirea insuficientă a personalului, absența planurilor de răspuns la incidente, deficiențe de guvernanță și riscuri asociate ransomware-ului și ingineriei sociale.
Majoritatea nu se rezolvă prin cumpărarea încă unui produs de securitate.
Sunt probleme de organizare, responsabilitate și decizie.
O companie poate avea antivirus, firewall, backup și MFA și totuși să aibă un nivel slab de securitate.
Instrumentele sunt controale. Un program de securitate apare atunci când cineva le corelează cu riscurile businessului, verifică dacă funcționează și urmărește remedierea problemelor.
Poți avea backup și să nu știi dacă datele pot fi restaurate.
Poți avea MFA, dar nu pe conturile privilegiate.
Poți avea un plan de răspuns la incidente, dar nimeni din management să nu știe ce rol are.
Aceasta este diferența dintre a avea instrumente de securitate și a administra securitatea.
De la „avem securitate” la „putem demonstra că funcționează”
Pentru management, raportul DNSC 2025 ar trebui să schimbe întrebarea.
Nu:
„Ce soluții de securitate avem?”
Ci:
„Care sunt riscurile importante pentru business și avem dovezi că măsurile prin care le reducem funcționează?”
Un prim test poate fi făcut prin șapte întrebări:
-
- Știm care sunt sistemele și datele fără de care businessul nu poate funcționa?
- Conturile critice sunt protejate prin MFA și prin principiul accesului minim necesar?
- Vulnerabilitățile critice sunt identificate și remediate într-un termen definit?
- Backup-ul poate fi restaurat și când a fost testat ultima dată?
- Putem detecta suficient de repede un incident important?
- Știe managementul cine decide și ce trebuie făcut în primele 60 de minute?
- Putem demonstra că măsurile de securitate implementate chiar funcționează?
Dacă răspunsul la unele dintre aceste întrebări este „nu știm”, aceasta nu înseamnă automat că organizația este nesigură.
Înseamnă însă că există o zonă de risc asupra căreia managementul nu are suficientă vizibilitate.
Rolul managementului nu este să administreze firewall-uri sau să analizeze vulnerabilități, ci să se asigure că riscurile importante sunt cunoscute, asumate și gestionate.
Securitatea cibernetică este o problemă de continuitate a businessului
Datele DNSC arată aceeași direcție: atacurile asupra oamenilor, identităților, sistemelor și continuității operaționale se intensifică.
În aceste condiții, obiectivul realist al unei organizații nu poate fi:
„Să nu fim niciodată atacați.”
Obiectivul trebuie să fie:
să reducem probabilitatea unui incident major, să îl detectăm suficient de repede și să putem continua sau relua activitatea atunci când acesta se produce.
Reziliența nu înseamnă să presupui că incidentul nu va veni.
Înseamnă să știi ce protejezi, ce risc accepți și cum continui businessul atunci când unul dintre controale eșuează.
Iar pentru management rămâne o întrebare simplă:
Dacă sistemele companiei se opresc mâine, știm cine decide, ce facem în primele 60 de minute și cât timp ne putem permite să rămânem opriți?
Sursa datelor: Raportul anual de activitate al Directoratului Național de Securitate Cibernetică – 2025, aprobat prin HCSAT nr. 117/07.08.2026.
Articole recomandate
Top 16 riscuri IT care pot costa cel mai mult firmele
De la ransomware la Shadow AI, sunt riscuri care pot costa scump o companie neavizată. Parcurge lista completă a celor 16 riscuri IT.
De ce lipsa incidentelor nu înseamnă că infrastructura este sigură
Absența incidentelor nu este o dovadă a securității — de multe ori, e doar semn că nimeni nu a testat-o încă. Citește cazul real dintr-un audit.